• Monografii contabile
  • Conturi contabile

Cont 348 | Diferente de pret la produse | Functionalitate | Studiu de caz

Conform ordinului nr. 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, contul 348 este folosit pentru inregistrarea diferentelor de pret la produse. Este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor.

Vom prezenta in acest articol cum se foloseste concret contul 348, ce se inregistreaza in debitul si creditului acestuia si vom oferi un studiu de caz cu metode si practici contabile pentru evaluarea si repartizarea diferentelor de cost in gestiunea produselor finite.

Functionalitatea contului 348

Cu ajutorul contului 348 se tine evidenta diferentelor intre pretul standard (prestabilit) si costul de productie al produselor finite si semifabricatelor. 

Ce se inregistreaza in debitul contului 348

In debitul contului 348 "Diferente de pret la produse" se inregistreaza:
 

• diferentele de pret in plus sau nefavorabile (costul de productie este mai mare decat pretul standard) aferente produselor intrate in gestiune (711);
• diferentele de pret in minus sau favorabile (costul de productie este mai mic decat pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune (711).

​Ce se inregistreaza in creditul contului 348

In creditul contului 348 Diferente de pret la produse se inregistreaza:
 

• diferentele de pret in minus sau favorabile aferente produselor intrate in gestiune din productie proprie (711);
• iferentele de pret in plus sau nefavorabile repartizate asupra produselor iesite din gestiune (711).

Evaluarea si repartizarea diferentelor de cost in gestiunea produselor finite. Metode si practici contabile

Intrebare: 
La final de luna sunt transferate in gestiune produsele finite pentru care se realizeaza ca nu au fost inregistrate toate costurile aferente procesului de productie.

Care este monografia contabila pentru evidentierea acestor estimari de costuri de productie ce urmeaza sa fie inregistrate?

SOLUTIE FISCAL – CONTABILA aplicabila conform legislatiei in vigoare la data de​ 15 Feb 2024

Reglementarile contabile, aprobate prin Ordinul 1802/2014, prevad in ceea ce priveste costul stocurilor, la punctul 285 si 286 urmatoarele:

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele.

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente, care sunt de regula fungibile.

In functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si consumabile, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.
 
Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel: K = (SID 348 + RD 348) / (SID 345 + RD 345). Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

Diferentele de pret se repartizeaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramase in stoc.

Intr-un mediu de productie, procesul de fabricare a produselor finite poate implica multiple etape si poate avea loc in mai multe perioade ale lunii. Atunci cand un produs finit este obtinut fizic, trebuie inregistrat in evidenta operationala (notele de predare, fisele de magazie) si in contabilitate pentru a reflecta corect costurile implicate in procesul de productie.

Odata cu vanzarea acestor produse finite, este, de asemenea, necesar sa fie evidentiate in documentele de livrare (cum ar fi facturile sau avizele). Pentru a determina un pret de vanzare adecvat, este important sa se evalueze costurile implicate atat in momentul obtinerii produselor cat si in momentul vanzarii acestora.

Problema survine atunci cand anumite cheltuieli asociate cu productia, cum ar fi energia electrica, salariile angajatilor direct sau indirect implicati in productie, costurile unor materii prime si materiale, nu pot fi cunoscute cu exactitate in momentul obtinerii produselor finite. De asemenea, diferente intre costurile planificate si costurile reale pot sa apara din mai multe motive, cum ar fi fluctuatiile preturilor materiilor prime, variatiile in eficienta productiei sau schimbari neprevazute in cheltuielile indirecte.

Pentru a permite inregistrarea corespunzatoare in evidenta operationala si in contabilitate, se foloseste un cost prestabilit sau estimat per unitate de masura.

Acest cost prestabilit poate fi fie costul efectiv al produsului inregistrat in luna sau perioada anterioara, fie o estimare bazata pe informatiile disponibile in momentul producerii. De regula, se prefera utilizarea costului efectiv din luna sau perioada anterioara pentru a asigura o baza mai solida pentru estimari.

La finalul fiecarei perioade (de regula luna), se efectueaza o calculatie efectiva a costurilor de productie, utilizand informatiile reale disponibile. In aceasta etapa, se elaboreaza fise de productie (fise de calculatie) pentru fiecare produs in parte, avand in vedere numarul de unitati de produse obtinute si costurile reale implicate in producerea bunurilor, precum costurile cu materiile prime, materialele, energia electrica, salariile directe si indirecte productive, amortizari etc.

Din aceasta analiza bazata pe date reale, rezulta costul efectiv al fiecarui produs obtinut in perioada respectiva. In acest moment, fiecare produs are doua costuri distincte: unul estimat (standard), la care a fost inregistrat initial, si unul real, calculat pe baza unor calcule fundamentate pe documente concrete. Ca urmare, in contabilitate, produsul respectiv trebuie evidentiat la costul real, atat la intrari, cat si la iesiri.

Diferenta dintre costul estimat initial (de inregistrare, standard) si costul efectiv se inregistreaza prin intermediul contului 348, fara a afecta contul 345.

Dupa inregistrarea acestei diferente de cost prin contul 348, noul cost efectiv al bunului este determinat prin suma dintre contul 345 si contul 348, atat pentru intrari, cat si pentru iesiri.

Citeste si: Monografie Contabila Casare Mijloace Fixe: Cum Se Inregistreaza Scoaterea Din Uz A Activelor

Procedura de Alocare a Diferentelor la Intrari:

Diferenta dintre costul estimat initial si costul real se aloca contului 348 ("Diferente de pret la produse").

Aceasta alocare poate fi fie:
a) in plus (cand costul real este mai mare), inregistrata cu 348 = 711 si suma diferentei in negru, fie
b) in minus (cand costul real este mai mic), inregistrata cu 348 = 711 si suma diferentei in rosu.

Procedura de Alocare a Diferentelor la Iesiri:

Repartizarea diferentelor pe iesiri poate fi realizata fie printr-o alocare directa pentru fiecare tip de produs vandut, fie prin utilizarea unui coeficient de repartizare.

Acest coeficient se calculeaza ca raportul dintre suma soldului initial al contului 348 si diferentele de cost la inceputul perioadei, plus diferentele de pret aferente intrarilor pe parcursul perioadei, si suma soldului initial al contului 345 pentru stocuri la inceputul perioadei, plus valoarea intrarilor in contul 345 pe parcursul perioadei, la pretul de inregistrare.

Apoi, acest coeficient se inmulteste cu valoarea produselor vandute in perioada, adica cu rulajul creditor al contului 345 din nota contabila de descarcare de gestiune.

Daca rezultatul este pozitiv, se inregistreaza 711 = 348, cu suma in negru.
Daca rezultatul este negativ, se inregistreaza 711 = 348, cu suma in rosu.