Brutariile si companiile din domeniul panificatiei au nevoie de o evidenta contabila precisa pentru a urmari costurile de productie, stocurile de materii prime, vanzarile si alte cheltuieli operationale specifice acestui sector. Activitatea unei brutarii este o activitate de productie si trebuie organizata, din punctul de vedere al monografiei contabile, ca pentru acest tip de activitate (productie). Va prezentam in acest articol cateva aspecte fiscale si contabile esentiale pentru acest tip de activitate si, de asemenea, va oferim ca exemplu doua monografii contabile aplicabile in activitatea de brutarie/panificatie.
Monografii contabile pentru inregistrarea reducerilor si a pierderilor intr-o brutarie
INTREBARE: O societate platitoare de impozit pe profit are activitate de brutarie/patiserie.
Avand in vedere specificul acesteia si ca aceste produse nu se mai pot comercializa a doua zi, la ce valoare se scot din gestiune produsele ramase la finalul zilei? Se scot cu discount, asa cum am observat la alti producatori? Daca nici cu acest discount nu se vand? Care sunt monografiile contabile in aceste cazuri?
Citeste si:
Monografie restaurant SOLUTIE FISCAL – CONTABILA aplicabila conform legislatiei in vigoare la data de 13 Mai 2024 Din contextul intrebarii dvs. reiese ca suntem in situatia unei vanzari prin intermediul unui magazin a produselor dvs. iar produsele respective sunt inregistrate in evidenta dvs. ca si marfuri, cu adaos comercial.
Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014 prevad la pct. 76 alin. (3)- (6) urmatoarele:
(3)Atunci cand vanzarea de produse si acordarea reducerii comerciale sunt tratate impreuna, reducerile comerciale acordate ulterior facturarii ajusteaza veniturile din vanzare.
(4)Reducerile comerciale acordate ulterior facturarii, indiferent de perioada la care se refera, se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terti.
(5)Reducerile comerciale legate de prestarile de servicii, primite ulterior facturarii, respectiv acordate ulterior facturarii, indiferent de perioada la care se refera, se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terti.
(6)In cazul in care reducerile comerciale reprezinta evenimente ulterioare datei bilantului care conduc la ajustarea situatiilor financiare anuale, acestea se inregistreaza la data bilantului in contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul 418 "Clienti - facturi de intocmit", si se reflecta in situatiile financiare ale exercitiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative. Reducerile care urmeaza a fi primite, inregistrate la data bilantului in contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", corecteaza costul stocurilor la care se refera, daca acestea mai sunt in gestiune.
Ca urmare, in cazul in care, la finalul zilei se acorda asa numitele oferte de seara / reduceri de seara suntem in situatia prevazuta la pct.76 alin.3 din OMFP nr. 1802/2014, respectiv o vanzare de produse si o acordare a unei reduceri care sunt tratate impreuna, ca urmare, reducerea comerciala acordata va ajusta veniturile din vanzare, respectiv se va ajusta/diminua suma/valoarea evidentiata in contul 707.
In acest sens, monografia contabila este urmatoarea:
411 = % 707,4427 in rosu cu valoarea discountului acordat, sau
411 = 707 in rosu cu valoarea discountului acordat, in functie de setarile casei de marcat si a programului dvs. de contabilitate/gestiune.
In situatia in care produsele in cauza nu se mai pot valorifica in nici o forma prin vanzare, ar trebui considerate ca fiind o pierdere. In acest sens ar trebui ca administratorul firmei sau persoana responsabila cu gestiunea sa intocmeasca, la sfarsitul zilei, sau periodic un fel de Raport de gestiune, sau un alt tip de document in care sa se evidentieze productia/marfa nevanduta si care nu mai poate fi vanduta, precizandu-se cel putin tipul/denumirea acesteia, cantitatea, pretul unitar, valoarea, totalul valoric.
Pe baza acestei situatii si in functie de politicile contabile si procedurile adoptate, se intocmeste un document in baza caruia se pot scoate din gestiune aceste produse (referat, raport, proces verbal de distrugere, proces verbal de donatie, etc)
In situatia in care produsele finite sunt degradate si nu mai pot fi valorificate acestea se scot din evidenta prin formula contabila: 658 =371 sau 607 = 371, in functie de politicile contabile adoptate.
Vezi AICI alte cateva sute de MONOGRAFII CONTABILE alcatuite de specialisti in domeniu si ACTUALIZATE la zi >> Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile.
Productie paine, patiserie. Cost de productie. Monografie contabila
INTREBARE: Societatea are ca obiect de activitate procesul tehnologic de fabricare a painii, a cornurilor, a prajiturilor.
Pretul de cost al produsului finit este compus din costul materiei prime si care cheltuieli sunt obligatorii sa mai intre in pretul de cost?
SOLUTIE FISCAL – CONTABILA aplicabila conform legislatiei in vigoare la data de 02 Ian 2024 Aspecte contabile privind costul de productie al produsului finit in brutarie/patiserie
La pct. 8 alin. (6) si (7) din Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare consolidate, aprobate prin OMFP 1802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, avem urmatoarele definitii cu privire la costul de achizitie si costul de productie:
(6)cost de achizitie inseamna pretul datorat si eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achizitie.
In acest sens, costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.
In costul de achizitie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obtinerea de autorizatii si alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse in costul de achizitie si atunci cand functia de aprovizionare este externalizata;
(7)cost de productie inseamna pretul de achizitie al materiilor prime si al materialelor consumabile si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului in cauza.
Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al imobilizarilor cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, costul proiectarii produselor, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.
Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile direct legate de unitatile produse, cum ar fi costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei fixe si variabile de productie generata de transformarea materialelor in produse finite.
Regia fixa de productie consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt materialele indirecte si forta de munca indirecta.
Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de conversie se face pe baza capacitatii normale a instalatiilor de productie. Nivelul real de productie poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie nu se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor echipamente.
Cheltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept cheltuiala in perioada in care sunt suportate. In perioadele in care se inregistreaza o productie neobisnuit de mare, valoarea cheltuielilor cu regia fixa alocate fiecarei unitati de productie este diminuata, astfel incat stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decat costul lor. Regia variabila de productie este alocata fiecarei unitati de productie pe baza folosirii reale a instalatiilor de productie.
Un proces de productie poate conduce la obtinerea simultana a mai multor produse, de exemplu, in cazul obtinerii produselor cuplate sau in cazul in care exista un produs principal si altul secundar.
Atunci cand costurile de conversie nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vanzare relativa a fiecarui produs, fie in stadiul de productie in care produsele devin identificabile in mod distinct, fie in momentul finalizarii procesului de productie.
Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. In acest caz, ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera in mod semnificativ de costul sau.
In situatia in care anumite costuri (regii) generale sau costuri de proiectare a produselor pot fi identificate ca avand legatura cu unele stocuri, acestea se includ in costul stocurilor respective.
In masura in care prestatorii de servicii au stocuri, ei le evalueaza la costurile lor de productie. Aceste costuri constau, in primul rand, in manopera si in alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si in cheltuielile de regie de atribuit.
Manopera si alte costuri legate de vanzare si de personalul angajat in administratia generala nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care sunt suportate.
Costul stocurilor unui prestator de servicii nu include marjele de profit sau cheltuielile de regie neatribuibile, care sunt adesea incorporate in preturile facturate de prestatorii de servicii.
In costul de productie al bunului se include o proportie rezonabila din cheltuielile de regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului in cauza, in masura in care acestea se refera la perioada de productie. Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul si forma dorite.
In costul de productie nu se includ costurile de distributie;
Astfel cost de productie, inseamna pretul de achizitie al materiilor prime si al materialelor consumabile si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului in cauza, (transport, taxe vamale etc).
Instructiuni privind calculatia efectiva a costurilor, repartizarea cheltuielilor pe sectii de productie si auxiliare, impartirea costurilor in directe si indirecte, precum si in costuri fixe si variabile, se ragasesc in Ordinul 1826/2003 privind aprobarea Precizarilor privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune.
Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una dintre metodele prevazute in aceste instructiuni respectiv:
- metoda costului standard;
- metoda pe comenzi;
- metoda pe faze;
- metoda globala;
- metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridica in functie de modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.
Ar trebui sa aveti o calculatie (reteta) pe unitate de produs, daca este posibil, pentru fiecare sectie in parte, in care sa existe toate materiile prime si materialele necesare fabricarii produselor respective, manopera directa, consumul direct de utilitati (energie electrica, apa, gaze etc), consumul de obiecte de inventar, daca este cazul, amortizarea mijloacelor fixe direct atribuite productiei, precum si o cota rezonabila de cheltuieli indirecte repartizate asupra produsului.
La finele ciclului de productie in baza acestei retete, veti putea determina costul total de productie pentru fiecare produs in parte.
Asadar, ar trebui sa va stabiliti o metoda pentru determinarea costului de productie.
Potrivit prevederilor pct.286 din OMFP 1802/2014,in functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.
Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si consumabile, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat.
Conform punctului 276 alin. (1) din Reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014, marfurile sunt bunurile pe care entitatea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii, produsele finite sunt produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor, iar materiile prime sunt bunurile care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata.
Monografie contabila brutarie/ patiserie - exemplu
Evidenta materiilor prime (faina, zahar, ulei, etc) se tine cantitativ valoric.
Pe baza facturilor , se inregistreaza materiile prime si se intocmesc Note de intrare receptie (NIR):
301 = 401 cantitate * pret = valoare.
302 = 401
303 = 401
Se dau in consum materiile prime primite si se intocmesc bonurile de consum:
601 = 301
602 = 302
603 = 303
Se inregistrareaza salariile personalului care participa la productia de patiserie (patiseri):
641 = 421 (salarii brute)
646 = 436 (contributia asiguratorie)
Se inregistreaza alte cheltuieli atribuibile productiei respective (chiria spatiu, amortizari etc):
6xx = 4xx
Se evidentiaza produsele finite obtinute, pe baza unei retete de fabricatie:Exemplu: 100 buc pateuri calde * 1 leu / buc = 100 lei:
345 = 711 100 buc * 1 leu / buc = 100 lei.
Se face transferul din contul de produse finite in contul marfa:
371 = % 100 buc * 2 lei / buc = 200 lei
345 100 lei
378 100 lei (100 lei - 100 lei)
In baza bonului fiscal (raportului Z) emis de casa de marcat, se inregistreaza vanzarea pateurilor:
5311 = 707 100 buc * 2 lei = 200 lei
Si, concomitent, se descarca gestiunea cu marfurile vandute:
% = 371 200 lei
607 100 lei
378 100 lei.
Trebuie tinut cont de faptul ca dvs trebuie sa organizati o evidenta cantitativ-valorica pentru aprovizionarile cu materiile prime si materiale si evidenta global-valorica pentru vanzarile cu amanuntul ale produselor de patisserie aferente, urmand la periodic sa se coreleze incasarile cu valorile intrate si cele existente in aparate la sfarsitul fiecarei luni.
Norma de consum proprie necesara pentru fabricarea unui produs se stabileste de un specialist/o comisie tehnica pentru fiecare produs in parte.
Astfel, la nivelul societatii se stabilesc proceduri si norme de consum de catre specialist in domeniul tehnic, cre vor fi aprobate de catre conducerea societatii
Pierderile normale se inregistreaza in fisele tehnologice, conform normativelor stabilite si aprobate de persoanele de specialitate din societate si acceptate de conducere.
In principiu, din punct de vedere contabil, inregistrati fiecare cheltuiala pe destinatii cheltuili cu materii prime, materiale (601= 301, 302 si pierderile: 6588 = 301, 302), cheltuieli cu salarii (cont,641),cheltuieli cu amortizarea (contul 6811) insa costurile care depasesc limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei, nu vor intra in calculul produselor finite (345=711).
Vezi AICI alte cateva sute de MONOGRAFII CONTABILE alcatuite de specialisti in domeniu si ACTUALIZATE la zi >> Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile.